Monday, February 28, 2011

De ce studenții români au o impresie greșită despre țara lor?


Astăzi, din ce în ce mai mulți studenți își doresc să studieze într-o țară străină crezând astfel că pot obține un loc de muncă mai bine plătit. Realitatea însă mi-a demonstrat că puțin contează țara în care faci o facultate. Vara anului 2010 a fost perioada în care am încercat să mă angajez în domeniul meu- jurnalism. Deși bănuiam că nu va fi ușor deloc, mai ales pentru că eram studentă în anul 3 la facultate, mi-am încercat totuși norocul. Majoritatea agențiilor de presă îmi ofereau doar posibilitatea de stagii de practică invocând pretextul că sunt încă studentă. Am acceptat propunerea lor și am urmat varii stagii de practică în domeniul jurnalismului. Deși nu am căpătat remunerație după urma tuturor stagiilor, am câștigat totuși experiență și am înțeles cum trebuie să te organizezi pentru a-ți îndeplini sarcinile.

Am stat de vorba pe acest subiect al falsei impresii despre România cu o fostă colegă de liceu A. care este studentă în București la Facultatea de Limbi Străine.

Prima ei întrebare a fost aceasta:
A: ...dar...tu nu ești dezamăgită de România?
[mă gândeam... de ce aș fi? Așa că i-am răspuns]
B: Nu. Mie îmi place România. Și am multe oportunități Eu una le-am căutat în 2010 și am umblat un pic. Dar e posibil. Mai greu, adevărat, dar am variante plus planuri auxiliare dacă nu reușesc pe calea propusă în primă fază.

[apoi a urmat, ca în cele mai multe cazuri, momentul în care persoana cu care comunici să nu simtă același entuziasm ca al tău în a te lupta cu furtunile. Astfel, A. a considerat că ea nu are acel ceva special de a reuși; ceea ce e total fals. Toți suntem speciali și puternici în felul nostru. Avem însă nevoie de acel imbold care să te facă să pornești la război.]

A: măi...ce-i drept eu nu am fost niciodată ca tine...nu m-am înfipt pe ici pe colo să văd cum stă treaba...de exemplu nici nu știam că și aviația are nevoie de P.R.-ist. Eu acum am contract cu editura RAO. Le traduc cărțile. Plata e bună...numai că sistemul de plată e...bătaie de joc.
[pentru a încerca totuși să o ajut și să îi dau acel imbold de a ieși în față,
i-am vândut un pont...gratis]

"La parlamentul european este un job de 5 luni pentru traducători, plătit cu salariu de aproximativ 1000 euro sau chiar mai bine"

B: Vrei un pont în traduceri?
A: Ia zi!
B: La parlamentul european este un job de 5 luni pentru traducători, plătit cu salariu de aproximativ 1000 euro sau mai bine chiar. Nu știu exact salariul. Stai să caut linkul.
[moment în care i-am dat linkul cu acel job plus alte linkuri cu stagii de practică pe traduceri. Ea a început să posteze pe messenger fața aceea care râde ca un nebun. Probabil nu credea că poate fi posibil și îmi spune:]

Cât cheltui ca student în Berlin?

A: Zi-mi de bani.
B: Păi... bursa mea din Germania a fost de 600 euro pe lună timp de 3 luni pentru că e pentru stagiu de practică.
A: Bine că nici asta nu e o problemă mare. Mătușa mea mă ajută cu banii.
B: Chiria în Berlin e între 150-250 de euro. Abonamentul la mijlocul de transport a aproximativ 53 de euro pe luna. Deși pare mult, e cât de cât avantajos deoarece îl poți folosi și la metrou și la autobuz și la tramvai.
A: Știi ce mă interesează pe mine tare de tot?
B: Ia zi.
A: Explică-mi totuși, ca timp, dacă ar fi să plec totuși cu stagiu de practică în Berlin pe traduceri, când ar trebui să încep stagiul? Că dacă pot să prind să ajung în Germania înainte de licență...l-am apucat de Doamne- Doamne de picioare. Mi-e teamă că nu i-au licența la germană. Și acolo cu cât mai știu aș învăța repede.
A: Ai putea începe în martie.
B: Eu vreau sa te ajut dacă pot că nu mă doare mâna să tastez și să-ți dau niște idei. Eu nu îți promit că te urc în avion, dar te duc până la aeroport măcar.
[i-am explicat apoi despre programul Erasmus Mundus despre care nici nu știa că există. ]

"Nu mai ziceam nimic pentru că eram cu gura
căscată la linkurile pe care mi le-ai trimis."

A: Nu mai ziceam nimic pentru că eram cu gura căscată la linkurile pe care mi le-ai trimis. Job la Facebook? Job la Google? Nu m-am gândit niciodată că pot exista. Eu am nevoie de cineva care să mă scuture tare tare și să îmi deschidă ochii. La RAO am aplicat de gura unei colege de facultate și am luat deși erau doar 7 locuri disponibile. Nu credeam că voi fi aleasă. Eu nu vreau să câștig bani acum. Nu e musai. Înțeleg bine faza cu CV-ul și cu experiența pe care trebuie să o ai.
[apoi a urmat o discuție lungă despre licență și despre câțiva dintre foștii noștri colegi de liceu cu care am mai ținut legătura în timp. Ea m-a invitat la ea atunci când voi veni în București.]

Concluzia mea...
După această discuție care în arhiva mea este mult mai mare am ajuns la concluzia că unii studenți români, majoritatea cu care am discutat, nu își iubesc țara și nu au o părere bună despre România. Acest fenomen are loc datorită avalanșei de informații venită prin toate canalele media (tv, radio, ziar, internet etc) și în care străinii dau "cu pietre în noi și cu vorbe grele", știrile de la televizor arată numeroasele greve din țară și vedem zilnic oameni care declară că în România nu se poate trăi decent, că studenții termină o facultate și rămân șomeri. După părerea mea, acești oameni nu au un exponent concret de comparație. Ei compară și judecă după ce
spun alții.

Dacă însă ar pleca în străinătate să trăiască și/sau să studieze măcar 3 luni vor realiza subit că România este cea mai frumoasă țară și că Germania, Bulgaria, Italia sau alte țări "civilizate" nu au cu nimic mai mult și nu sunt cu nimic mai deosebite decât România. Problemele sociale și existențiale sunt aceleași oriunde în lumea asta.

Fiind printre germani în Berlin nu m-am simțit cu nimic mai deosebită sau deloc în peisaj. Dacă reușeam să spun câteva lucruri în limba lor nici nu sesizau că nu aș fi de-a lor. Prin urmare nu etnia face diferența ci bunul simț și buna creștere.

Mesajul dintr-o reclamă de tărie apărută recent, exprimă mult mai mult decât aș putea rezuma eu discuția cu A. Click aici și urmăriți reclama.

Saturday, February 26, 2011

Consorțiu universitar. Pro sau contra?

La începutul lunii ianuarie a anului 2011, ministru educației Daniel Funeriu a declarat în cadrul unei conferințe de presă susținută la Iași că este necesară dezvoltarea în România a unor poli universitari de elită, subliniind în acest sens că noua Lege a Educaţiei încurajează fuziunea instituţiilor de învăţământ superior sub umbrela unor consorţii universitare. În acest sens rectorii unor universități din țară raspund întrebărilor trimise prin e-mail din partea agenției de știri online din domeniul învățământului superior european, ESNA Berlin, unde am urmat un stagiu de practică timp de 3 luni.

Întrebările au fost:
1. In calitate de rector a instituției de învățământ superior pe care o reprezentați, care este opinia dvs referitoare la ideea ministrului educației de a fuziona mai multe universități pentru a forma un pol universitar?
2. Considerati ca fuziunea universitatilor va afecta prestigiul de care se bucura la ora actuala instituția dumneavoastră?
3. Cu ce universitati ati dori sa va alaturati pentru formarea unui pol universitar?
4. Ati fi de acord ca dupa fuziunea cu alte universitati, instituția dumneavoastră sa fie sub patronatul altei universitati, sau veți pleda pentru ca ea să fie universitatea "mamă" iar restul să se subordoneze ei?

Rectorii mi-au răspuns:
1. Ion Roșca, rectorul Academiei de Studii Economice din București
Răspuns
Buna ziua,

1. Cred ca numarul universitatilor din Romania este mare. Multe dintre ele s-au inf
iintat dupa 1989 in localitati fara traditie universitara, in zone apropiate unor Centre de invatamant c
onsacrate. Fuziunea trebui facuta dintre primele spre celelalte.
2. S-ar pierde un brand construit de 98 de ani.
3. Strategia ASE vizeaza dezvoltarea invatamintului in domeniul economic si al stiintelor administrative. Se poate adauga invatamantul de drept comercial. Universitatile care vor fi acceptate intr-un posibil consortiu - prin fuziune - vor trebui sa aiba aceste profile.
4. ASE din Bucuresti s-a infiintat in anul 1913, prin Decretul Regal al lui Carol I, dupa o perioada de straduinte indelungate si grele. Astazi, in Romania, ASE este recunoscuta ca cea mai importanta institutie de invatamant superior in domeniul economic, avand un bun renume national si international. Este o universitate mare, cu un patrimoniu consistent.
Nu cred ca membrii Comunitatii universitatii nostre vor ac
cepta fuziunea catre alte universitati.


Cabinetul Rectorului
Academia de Studii Economice din Bucuresti

2.Ioan Pânzaru, rectorul Universității București
Răspuns

Conform art. 194 din Legea Educaţiei, univerisităţile acreditate auposibilitatea (nu obligaţia) de a dema

ra proce

duri pentru fuzionare. Universitatea din Bucureşti este conştientă că aceasta este şi tendinţa care se manifestă în mai multe ţări din Uniunea Europeană. Însă este prematur ca instituţia să se pronunţe acum în privinţa comasării/fuziunii cu alte universităţi.

Procedura de fuziune este una complexă. În acest moment, Universitatea din Bucureşti este în etapa de „explorare”. În acest sens, în perioada următoare, Universitatea din Bucureşti va primi vizita Consorţiului de universităţi al Marii Regiuni (Metz, Nancy, Luxembourg, Liège, Saar, Trier,Kaiserslautern). Reprezentanţii Consorţiului vor susţine o prezentare a modului în care a avut loc fuziunea, astfel încât să avem un model de bune practici înainte de a trece efectiv la procedurile de fuziune.

O zi frumoasa,
Anca Goga
Responsabil Relatii cu Presa,
Biroul de Relatii Publice
Universitatea din Bucuresti

3. fostul rector al Universității
"Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Dumitru Oprea

Răspuns
A pledat de-a lungul timpului asupra unificării celor cinci universităţi de stat din Iaşi şi formarea unui consorţiu universitar pentru ca astfel instituţia de învăţământ superior să fie inclusă în topul universităţilor europene.



? Întrebarea finală rămâne: oare ministrul va reuși să creeze acest consorțiu universitar sau nu va fi susținut decât de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași?

! Țin să precizez că la acest e-mail trimis mai multor rectori din țară, Andrei Marga, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj nu a răspuns mesajului nostru.





Sunday, February 20, 2011

Viața fără internet


Cum ar arăta viața mea fără internet?
În primul rând ar fi viața mea și atât. Odată cu apariția internetului și a dorinței oamenilor tot mai mare de a-l folosi, viața privată devine viață publică astfel încât tot ce ținea doar de tine și te privea în special pe tine și pe cei dragi, a ajuns să reprezinte un "dosar" interesant, accesibil tuturor. Dacă "X" este curios să afle mai multe despre "Y" accesează imediat internetul care, într-un timp scurt îi furnizează o sumedenie de informații mai mult sau mai puțin adevărate sau viabile pentru conturarea unui profil cât mai aproape de realitate.
Cu toate aceste riscuri de greșită interpretare a propriei persoanei, internetul este totuși "orașul" virtual în care trăim și care ne ajută să fim informați într-un timp scurt și cu puțin efort depus. Însă, puțini reușesc să nu se lase absorbiți de "magia" internetului și de multe ori ajung să posteze pe bloguri sau pe rețelele de socializare (Facebook, Twitter etc) amănunte din viața privată care îi le pot afecta sau nu imaginea.

Totuși, trebuie să delimităm exact granița dintre viață și internet. Până și poeta americană a secolului 19, Emily Dickinson afirma că "Simplul fapt că trăiești este o bucurie suficientă". Aceasta subliniază încă o dată că este foarte important să ne îngrijim de viața reală și să nu ne lăsăm copleșiți de cea virtuală creată de internet. E mai important să trăim în viața reală și să ne informăm din "cea virtuală" - internetul-, decât să amestecăm cele două "lumi" și să ne pierdem într-un vârtej din care să nu mai putem ieși.

Portret virtual. Ce știe Google despre tine?



Câți dintre voi ați fost curioși măcar o dată să vă introduceți numele pe motorul de căutare Google și să vedeți pe ce pagini web vă regăsiți?

Veți fi surprinși să găsiți listele cu rezultatele de la Bac sau poate un simplu comentariu lăsat la fotografia unui prieten pe Facebook. "Internetul este ca un oraș. Este acolo un moșneag foarte isteț. I se spune GOOGLE ", îmi spunea un prieten acum câteva zile. Într-adevăr, Google este ajutorul multora dintre noi care dorim să găsim o informație oricât de simplă (an de naștere a unui autor) sau întortochiată (ce este sistemul Bologna?). Dar poate fi oare Google și "unealta" prin care ni se poate creiona un portret? Unii ar spune DA; alții însă ar prefera să cerceteze înainte de a da un verdict.
Curioasă din fire, am vrut să descopăr portretul pe care internetul și implicit Google mi l-au "asamblat", ca pe un joc de puzzle, timp de 11 ani de când utilizez internetul. Așadar, am scris numele meu pe Google și mi s-au listat 48 de pagini web. Din acestea doar 32 de site-uri conțineau numele exact: "Bianca Macovei" din care, la rându-i, 7 linkuri erau despre alte persoane cu același nume.